Asistența juridica la desfacerea casatoriei si alte litigii familiale

Principiul legalității în drept penal.
Cuvinte cheie: legal, analogia legii, avocat pe cauze penale, apărător, biroul de avocați, asistența juridică, servicii juridice, apărarea pe cauza penală, apărarea drepturilor, instanța de judecată, avocat în Moldova, dosar penal, urmărirea penală, bănuit, învinuit, inculpat, drepturi în instanța de judecată. 

Pentru ce trebuie să cunoaștei principiul legalității în drept penal: În cazul în care sunteți reținut de organelle de poliție pentru executarea sentinței, aveți dreptul să faceți cunoștință cu sentință, anume de articolul din Cod penal, în baza căruia a fost aplicată pedeapsa penală. Din momentul reținerii aveți dreptul să contestați sentința.

La fel reținerea din alte temeiuri, indicate în art. 166 al Codului de procedură penală, trebuie să fie legală – în procesul verbal de reținere se indică temeiuri legale. În cazul dat aveți dreptul să faceți cunoștință cu aceste temeiuri.  

Articolul 3 al Codului penal. Principiul legalităţii

(1) Nimeni nu poate fi declarat vinovat de săvîrşirea unei infracţiuni nici supus unei pedepse penale, decît în baza unei hotărîri a instanţei de judecată şi în strictă conformitate cu legea penală.

(2) Interpretarea extensivă defavorabilă şi aplicarea prin analogie a legii penale sînt interzise.

Principiul legalităţii (art. 3 din CP al RM) este un principiu unanim admis în doctrina penală și exprimă regula că în domeniul dreptului întreaga activitate penală se desfășoară pe baza legii și în conformitate cu ea.

Potrivit acestui principiu, o faptă, chiar dacă este periculoasă, nu poate fi considerată infracţiune atâta timp cât nu este calificată ca atare prin lege. Ori o constrângere aplicată unei persoane nu constituie o pedeapsă decât dacă a fost calificată prin lege, iar stabilirea răspunderii penale trebuie să se facă conform legii. Principiul legalităţii în domeniul dreptului penal îmbracă două aspecte, și anume:

a) legalitatea incriminării, exprimată prin regula “nu există infracţiune fără lege” (nullum crimen sine lege). Ceea ce presupune că nici o persoană nu poate fi trasă la răspundere pentru o faptă care, în momentul săvârșirii ei, nu era prevăzută de lege ca infracţiune; b) legalitatea pedepsei și a măsurilor ce se pot lua în cazul săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală este cunoscută prin regula (nulla poena sine lege) “nu există pedeapsă fără lege”. Potrivit acestui principiu, persoanei care a săvârșit o infracţiune trebuie să i se aplice numai pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune și numai în condiţiile stabilite de lege.

Principiul legalităţii în dreptul penal a fost formulat și înscris pentru prima oară în Declaraţia drepturilor omului și ale cetăţeanului din 1789 de către ideologii Revoluţiei Franceze. Prin art. VIII se declara: “Nimeni nu poate fi pedepsit decât în virtutea unei legi promulgate anterior infracţiunii și legal aplicate”.

După cel de-al doilea război mondial, principiul legalităţii a fost din nou afirmat în Declaraţia universală a drepturilor omului, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 10 decembrie 1948, și, ulterior, în Pactul internaţional cu privire la drepturile civile și politice din 16 decembrie 1966. Convenţia europeană a drepturilor omului, adoptată la Roma pe 4 noiembrie 1950, acordă, la rândul ei, o atenţie deosebită acestui principiu.

Semnificative sunt în acest sens prevederile art. 7 pct. 1, care stipulează că: “Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau inacţiune care, în momentul când a fost comisă, nu constituia infracţiune, potrivit dreptului naţional sau internaţional. De asemenea, nu se va aplica o pedeapsă mai severă decât acea aplicabilă în momentul în care infracţiunea a fost comisă”.

Cod penal, adoptat la 18 aprilie 2002, prevede expres în art. 3 principiul legalităţii. Pe baza prevederilor articolului dat nimeni nu poate fi declarat vinovat de săvârșirea unei infracţiuni, nici supus unei pedepse penale, decât în temeiul unei hotărâri a instanţei de judecată și în strictă conformitate cu legea penală. Interpretarea extensivă defavorabilă și aplicarea prin analogie a legii penale sunt interzise. Consacrarea principiului legalităţii în codul penal are o importanţă deosebită, reprezentând o garanţie a drepturilor și libertăţilor omului în sensul că împiedică extinderea legii penale prin analogie. Pentru legiuitor constituie o obligaţie ca în activitatea de incriminare să precizeze cu exactitate atât fapta interzisă, cât și sancţiunile aplicabile pentru aceasta, iar pentru organele de aplicare a legii reprezintă o obligaţie de interpretare strictă a legii, la cazul concret.

Principiul legalităţii (Nullum crimen sine lege; Nulla poena sine lege):
- nu este un principiu specific dreptului penal, ci acesta guvernează întreg sistemul de drept;

- a fost formulat pentru prima oară în timpul revoluţiei burgheze din Franţa în anul 1789;

- a fost reafirmat în 1948 în Declaraţia universală a drepturilor omului;

- constituie o garanţie a libertăţii persoanei împotriva abuzurilor, astfel că legea penală se aplică numai pentru faptele prevăzute de aceasta;

- este consacrat expres în actualul Cod penal în art. 2, dar este completat şi de art. 11;

- îşi găseşte aplicarea în toate instituţiile dreptului penal astfel: nullum crimen sine lege (nici o infracţiune în afara legii); nulla poena sine lege (nici o sancţiune în afara legii); nullum judicium sine lege (instituţia sancţiunii şi a răspunderii);

- respectându-se acest principiu, nu va fi trasă la răspundere penală persoana care nu a săvârşit o infracţiune şi, totodată, nu va fi trasă la răspundere penală o persoană care a săvârşit o faptă ce nu era prevăzută la acea vreme ca infracţiune în lege.

https://www.juridice.ro/essentials/949/aspecte-teoretico-practice-privind-principiul-legalitatii-incriminarii

Stela BOTNARU Alina ȘAVGA Vladimir GROSU Mariana GRAMA DREPT PENAL Partea generală Volumul I